10 miracole în 10 zile

Viata....Ce poate fi mai frumos decat viata? Ce poate fi mai frumos decat sa traiesti alaturi de familie cele mai frumoase clipe ale vietii? Sunt primele intrebari care mi-au venit in minte atunci cand viata m-a pus la incercare si practic m-am nascut pentru a doua oara...Am descoperit importanta fiecarui lucru care ma inconjoara, am descoperit cat de frumos este verdele copacilor, ce frumos este coloritul florilor, cat de bine miroase primavara...Sunt o norocoasa pentru ca sunt inconjurata de prieteni adevarati, sunt o norocoasa pentru ca am un sot care ma iubeste si pe care il iubesc enorm, sot al carui zambet ma indeamna sa lupt si imi reaminteste de fiecare data ca are nevoie de mine. Sunt o norocoasa....Mi-e teama de un singur lucru, mi-e teama ca nu ofer atat de mult pe cat mi-as dori...

e o minune ca am reusit sa termin casa de construit dar ar fi un miracol sa pot iesi din datoriile in care m-am bagat

Viata m-a incercat greu inca de cand m-am nascut...Eram sa mor de doua ori pana acum, insa dorinta mea de a trai a sfidat moartea. Pe langa acestea de curand, parintii mei au intrat in divort, insa pana acum am indurat numai certuri in casa, fapt ce nu-mi dadea voie sa ma concentrez nici la scoala. Ceea ce m-a facut sa traiesc aceste momente a fost faptul ca l-am intalnit pe viitorul meu sot care m-a ajutat sa trec peste toate acestea si ce e mai important m-a determinat sa imi doresc sa traiesc din nou desi de ulte ori am simtit ca viata mea se termina intr-un anumit punct.

Inca de cand s-a nascut, au fost ceva probleme cu fetita mea cea mare: avem epilepsie si retard pe limbaj.Anul trecut, in vara lui 2008, Alexandra mea, a facut varicela. Nimic neobisnuit pana aici.Dar in saptamana a doua de varicela, a fost diagnosticata cu Sepsis (septicemie). Au urmat cele mai grele zile pentru noi toti, si evident pentru ea: era umflata la fata si sub mandibula, nu mai manca, nu mai bea apa, nu mai reactiona nici cum. Era, efectiv ca o carpa febrila, intr-un pat de spital, la sectia de Infectioase. Au urmat apoi momentele de varf: a facut si convulsii febrile, care impreuna cu starea ei de infectie avansata, ne-au trimis urgent la Matei Bals, la Terapie Intensiva. Nici un medic nu avea curajul sa se uite in ochii mei disperati de mama. Dar la un moment dat, am aflat "verdictul": Doamna draga, ne pare nespus de rau, dar nu mai sunt sanse pentru fiica dumneavoastra. Este prea mica pentru a mai putea lupta. Organismul este nespus de slabit. Infectia a afectat si ficatul, si plamanii, si de asemenea rinichii. Suntem la un pas de blocaj renal, si poate si hepatic.... Poate doar Dumnezeu sa faca o minune, pentru copilul asta. Din punct de vedere medical, noi am facut absolut totul....!!"Acestea au fost cuvintele pe care nu le voi putea uita niciodata.Dar nu le-am crezut nici macar o clipa! Am sperat tot timpul ca va fi bine.E drept ca ne-au trebuit luni de zile pentru ca ea sa isi revina, era extrem de slabita, Dar, asa cum va spuneam, MINUNILE EXISTA! Pentru noi, aceasta a fost cu adevarat o minune! Sa ma contrazica cineva daca poate....Acum, desi nu poate vorbi deloc, la cei 5 ani, Alexandra, ne zambeste in fiecare dimineata, ne imbratiseaza calduros cu fiecare ocazie pe care o are, ne lumineaza cu prezenta ei fiecare clipa a vietii! Mi-ar placea tare mult sa o aud vorbind, ... nu e muta, nu e surda... dar lumea ei e una tacuta, plina de semne...

Nu stiu daca au fost 10 miracole, dar au fost cateva: am cazut de la etajul 3, pe casa scarii, intre balustrade, pe la 10 ani, si nu am avut nicio zgarietura; m-am dezechilibrat, pe la 6 ani, dupa ce am ajuns cu familia pe un varf de deal impadurit, foarte abrupt, si m-am rostogolit de acolo pana jos la marginea padurii, printre copaci si bolovani, tot asa, fara nicio zgarietura; tot la aceeasi varsta , bunica mea mi-a varsat pe partea dreapta a fetei ulei incins, din tigaie, din cauza neatentiei mele, si nu mi-a ramas nicio urma pe fata, si nici nu mi-a afectat auzul, desi uleiul s-a intins si peste ureche; am avut, pana la 2 ani, de sase ori pneumonie, etc.; sunt nascuta de ziua Sf. Nicolae, 6 decembrie, si am convingerea ca vegheaza asupra mea.

@Bia, Dumnezeu vegheaza si va fi bine. Nu cu mult timp in urma am vazut un film - Piciorul meu stang - cu un tanar ce suferea de pareza si putea sa foloseasca doar piciorul lui stang. Iti recomand filmul. Vei prinde curaj! (In rolul principal joaca Daniel Day Lewis)

Povestea mea este despre miracole si despre prietenii care te pot ajuta chiar daca prezenta lor nu mai este fizica.

Cu aproape 8 ani in urma, dupa saptamani de rau si slabit exagerat de mult, am hotarat ca este cazul sa merg la un medic. Analizele mele au iesit groaznice, iar medicul de familie nu avea curajul sa imi mai spuna nimic. Se gandea ca totusi analizele au fost facute gresit. Am repetat si au fost la fel. Abia puteam sa mai respir, iar ca sa urc un nivel al oricarei cladiri era un calvar.

Intr-o dupa-amiaza, am venit mai devreme de la lucru si m-am bagat in pat. Am sperat ca un somn bun sa ma ajute macar sa nu ma mai simt ametita. Am adormit imediat, iar in visul meu m-am vindecat. Asa imi place sa cred, ca atunci s-a produs minunea. M-am visat langa o manastire in jurul careia trebuiau sa mearga in genunchi, pentru a primi iertarea, oameni in varsta. Doar eu eram cea mai tanara. Drumul parea circular, dar mergea drept si in sus. In linistea aceea mi-am spus ca e cazul ca eu sa ajung prima la capat. Am inceput sa merg, in genunchi, foarte repede, pana cand, in susul drumului era acest prieten drag, dus dintre noi prea devreme. Ma astepta cu o caldare de apa rece si un stergar alb, brodat. Mi-a spus sa stau putin, sa ma odihnesc si mi-a sters crestetul cu prosopul ud. L-a ridicat plin de cheaguri albe, iar dupa ce l-a spalat in apa, l-a scos curat. Apa era si ea curata. Mi-a spus "acum poti sa iti continui drumul". Cand am repetat analizele si au iesit din ce in ce mai bine. Medicul nu s-a mai pronuntat. A spus ca medicii mai pot gresi.

Eu , cred, ca am avut parte de 60 de miracole in 60 de zile.

Pe scurt: am nascut o fetita de 1 kg. prin cezariana; am fost operata urgent fiind diagnosticata cu preeclamsie(nu mai vedeam, s.a.m.d) am stat in spital (la Bucuresti, la Universitar , unde fusesem adusa cu salvarea de urgenta din orasul meu) 60 de zile. In fiecare zi , muream si inviam de cateva ori. In primele 3 saptamani am dat si eu mana cu Cea cu Coasa, dar chiar si asa am fost alaturi de puiul meu(a fost hranita numai cu laptele meu, printr-un tub direct in stomac, tinuta in incubator la oxigen mai bine de o luna)Cele care au nascut copii prematuri, stiu foarte bine ce spun: mori si invii de cateva ori pe zi.... acum plangi , acum razi...

BIAancutza,multa sanatate puiutului tau,incredibila povestea ta de viata!dar nu se mai poate face nimic ca micutul tau ingeras sa poata fi un copil normal? multa sanatate va doresc sa invingeti aceasta lupta grea!

10 Miracole...10 de ani de Miracol, de cand cu ajutorul Bunului Dumnezeu, al Preotului Daniel Goga, duhovnicul meu si al Dr. Sgarbura Zorela au venit pe lume baietii mei , gemenii Catalin Matei si Eugen Nicolae. La inceput a fost greseala de a face 3 chiuretaje. Pe urma a fost dorinta nesfarsita si atat de greu de implinit de a avea copii. Nesfarsite cautari de doctori, tratamente, sfaturi, deprimare, lacrimi, sperante desarte, incrancenata cautare a unui miracol care parca intarzia sa vina. Dar cand ai un sot iubitor, o familie alaturi de tine, prieteni dragi si oameni care-si fac datoria si meseria cu pricepere si mai ales rugaciunea, credinta si pe Bunul Dumnezeu miracolul nu a intarziat sa apara. Chiar in dublu exemplar !! Sunt atat de fericita si recunoscatoare incat va impartasesc si voua experienta mea si din toata inima mea le spun tinerelor care opteaza sa faca un chiuretaj sa se gandeasca de 10 ori inainte. Este adevarat ca miracolele fac parte din viata noastra, ele sunt la tot pasul, noi trebuie doar sa avem intelepciunea de a le recunoaste. Dar dragele mele viata nu acorda intotdeauna a doua sansa!! Asa incat hai sa profitam din plin de viata noastra, sa privim momentul conceperii unui copil cu intelepciune si sa nu ratam sansele. Deci hai sa credem in MIRACOLE PENTRU CA ELE EXISTA!!